În „lupta cu morile de vânt”, faptele bune ale Fundaţiei Judeţene de Tineret Vâlcea  cântăresc prin zâmbete şi satisfacţii imense

În „lupta cu morile de vânt”, faptele bune ale Fundaţiei Judeţene de Tineret Vâlcea  cântăresc prin zâmbete şi satisfacţii imense

După 28 de ani de existenţă şi mii de proiecte derulate cu şi pentru tineri, Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Vâlcea continuă să fie o entitate reprezentativă în judeţ. În comparaţie cu celelalte organizaţii neguvernamentale cu ţinte similare, ca toate celelalte FJT-uri din ţară şi cel din Vâlcea s-a bucurat din start de o moştenire considerabilă – o parte din patrimoniul fostei Uniuni a Tineretului Comunist.

Fundaţia Judeţeană de Tineret  Vâlcea (FJT) este prima fundaţie din România care a avut un proiect împotriva violenţei în şcoli de o anumită factură, prima care a organizat cel mai mare festival rock şi, de asemenea, a reuşit performanţa de a transforma două ONG-uri în instituţii publice – actualul Teatru Municipal Ariel şi Centrul de prevenire şi consiliere antidrog. 

 

În urmă cu 10 ani, FJT a fost la un pas să-şi piardă averea, fiind în pericol să dispară în lipsa acesteia. Poate nu întâmplător la conducerea ei s-a aflat la momentul potrivit omul potrivit – un jurist care a fost capabil să desluşească în hăţişul legislativ soluţiile necesare pentru a salva instituţia. Din cauza datoriilor acumulate în timp, moştenite sub altă conducere, FJT Vâlcea a fost pe punctul de a fi executată silit. La vremea respectivă s-a vorbit de interese obscure, fiindcă la un patrimoniu evaluat la 2,6 milioane de euro, se dorea scoaterea lui la licitaţie, de către Finanţele Publice, pentru o datorie de 200.000 de euro. Adică valoarea unuia dintre active. 

 

Revenind la multitudinea de proiecte derulate de-a lungul timpului de către Fundaţia Judeţeană de Tineret Vâlcea, i-am cerut preşedintelui Ovidiu Vasile Udrescu să ne spună ce reprezintă organizaţia pentru domnia sa, ce a făcut de-a lungul acestor ani de când este la conducerea instituţiei şi să facă o trecere în revistă a acţiunilor care şi-au pus cel mai mult amprenta asupra a mii şi mii de tineri vâlceni.

 

„Ceea ce m-a motivat şi m-a făcut să merg mai departe şi să rezist atâţia ani de zile, mai exact 13, au fost chiar activităţile derulate care reprezintă o parte din ceea ce înseamnă FJT. Pentru că în afara lor mai există şi partea administrativă şi multă altă nebunie. Am avut o singură dată intenţia de a renunţa. Îmi aduc aminte că era Crăciunul, am mers la o activitate pe care o derulam la un centru de plasament, pentru mine reprezenta ultima zi la FJT. După ce s-a terminat totul, când am dat să plec, m-au oprit doamnele educatoare, căci copiii îmi pregătiseră o surpriză. Mi-au recitat o poezie, pe care o scriseseră special pentru mine. M-a emoţionat atât de mult că m-am dus şi mi-am rupt demisia şi am înţeles de ce trebuie să continui. Mi-am dat seama că prin aceste proiecte am posibilitatea să mă manifest şi eu şi alţii, în speţă voluntarii şi să facem nişte lucruri pentru comunitate. Ceea ce nu o poţi face din poziţia altor ONG-uri, în care oamenii mai au şi servicii şi unde faptele bune sunt sporadice. Noi o facem tot timpul, permanent, nu doar în timpul liber, şi la un nivel mult mai mare, judeţean. Toţi văd în Fundaţia de Tineret doar o clădire, nu şi ce se întâmplă în interiorul ei, nu-i văd motorul, inima, motivul pentru care ea există de fapt”, explică preşedintele FJT.

 

Despre patrimoniul moştenit, Udrescu recunoaşte că a reprezentat şi o „piatră de moară” şi „chestia care-ţi dă energie” în acelaşi timp. Dincolo de munca titanică pentru a întreţine acest colos „fără acest patrimoniu, cum îl numiţi dumneavoastră, n-am fi fost cine suntem, n-am fi avut posibilităţile pe care le avem. Fără el nu se putea ajunge la nivelul la care suntem. Puţini ştiu că într-un FJT funcţionează o grămadă de ONG-uri, care nu plătesc chirie, o facilitate pe care le-o acordăm ca la rândul lor să poată să deruleze proiecte şi să facă fapte bune în diverse domenii: mediu, asistenţă socială, sport… Până la urmă, acesta este rolul nostru de a ajuta, de a sprijin şi celelalte organizaţii de tineret. FJT-ul este de fapt o „Casa a Tineretului”, aşa cum i se spunea pe drept, pe timpuri. Activităţile care ne aduc venituri reprezintă un anumit procent de care nu ne putem lipsi, pentru că trebuie plătite nişte cheltuieli, ale tale şi ale celorlalţi. Şi nu poţi să supravieţuieşti sub un anumit nivel. La noi tot ce se obţine se investeşte în acţiuni umanitare şi în susţinerea altor ONG-uri, ca să facă la rândul lor fapte bune pentru comunitate. Noi nu avem voie să avem profit”, ne-a mai spus Udrescu.  

 

 

„Pe parcursul celor peste 20 de ani de existenţă am fost alături de mişcarea pentru tineret şi am ajutat generaţii de tineri să se dezvolte în spiritul şi tradiţiile pe care le promovăm. Pentru că prin programele pe care le-am dezvoltat şi le dezvoltăm urmărim în fapt crearea unei societăţi în care tinerii să fie recunoscuţi ca factor determinant în evoluţia acesteia. Şi să nu uităm că în afară de programele de tineret concepute, finanţate şi puse în practică de către fundaţia noastră, am reuşit să finanţăm sau să fim parteneri şi în alte proiecte pentru tineret realizate de către alte asociaţii sau fundaţii”, a mai declarat pentru Adevărul Ovidiu Udrescu.

 

Şi pentru că valorile promovate urmăresc competenţa şi competitivitatea, spiritul european dar şi cultura şi tradiţia, studiul şi perfecţionarea profesională, spiritul civic, responsabilitatea şi socializarea, unul dintre proiectele umanitare derulate de FJT Vâlcea, care se derulează de 11 ani, demonstrează că „Tinerilor le pasă” de o categorie similară ca vârstă, cu potenţial, dar cu posibilităţi materiale reduse.

 

Beneficiarii sunt selectaţi pe baza unei anchete sociale, în cadrul căreia se constată probleme diversificate şi nevoi diverse. Aşa se face că elevi eminenţi au primit calculatoare alături de ale obiecte necesare unui trai decent: de la surse de încălzire, la veselă sau aparate de gătit, de la alimente de bază, la haine, rechizite, jucării, dulciuri. 

 

„Campania pune accent pe ieşirea din anonimat a tinerilor cu potenţial, în scopul educării şi formării profesionale a acestora, unul dintre scopurile urmărite fiind acela de combatere a abandonului şcolar”, mai spune Udrescu cel care ne-a mărturist că la ediţia anterioară proiectul a vizat tinerii performanţi din 10 comune vâlcene.

 

Este o acţiune iniţiată de preot dispărut în mod tragic în urmă cu un an, Marius Sandu, care a îndeplinit rolul de secretar al FJT. De atunci, proiectul se derulează în memoria părintelui pentru că „noi avem datoria morală de a răsplati onoarea de a-l fii avut printre noi, prin continuarea proiectelor pe care colegul nostru le-a început din dorinţa de a răspândi în jur bunătatea ce-l caracteriza, în încercarea de a creea o lume mai bună şi mai frumoasă”, explică Udrescu.

 

 

„Prin această campanie am reuşit să oferim sprijin la peste 600 de persoane provenite în principal din mediul rural, campania desfăşurându-se în 10 comune din judeţul Vâlcea. De asemenea la aceste campanii au fost alături de noi peste 100 de voluntari”, completează preşedintele FJT.

 

„Şi tu poţi fi un Moş Crăciun” este un al proiect care a urmărit susţinerea tinerilor defavorizaţi. De această dată, voluntarii au fost cei care au identificat pe cine doresc să ajute. 280 de persoane provenind atât din mediul rural cât şi din mediul urban,  în principal din familii defavorizate, monoparentale sau destrămate, au primit alimente de bază, haine, rechizite, dar şi schimb de experienţă şi găsirea unor soluţii în vederea combaterii excluziunii sociale.

 

A fost un proiect în care „unii din participanţii selectaţi chiar au fost invitaţi să petreacă sărbătorile sau o parte din vacanţe alături de familiile voluntarilor. Am dorit în acest fel să le arătăm importanţa familiei în închegarea şi trasarea unui scop în viaţă”, ne povesteşte Udrescu. 

 

Una dintre cele mai mari campanii ale fundaţiei, concepută şi implementată de organizaţie, s-a numit „Natura înseamnă viaţă. Nu o ucide!”. Şi chiar dacă voluntarii au rămas cu senzaţia că rezultatele n-au fost pe măsura aşteptărilor, extraordinar de multă lume a apreciat ideea şi efectele ei. 

 

Concret, în perioada 2009 – 2012, cu finanţarea generoasă a Consiliului Judeţean Vâlcea, din fondul destinat activităţilor de tineret, prin Legea tineretului, s-a derulat un program de ecologizare. „Programul ecologic s-a desfăşurat pe perioada mai multor ani şi a fost gândit de către noi în vederea mobilizării şi sensibilizării tinerilor cu privire la păstrarea curăţeniei ţării noastre şi în special a judeţului nostru. A fost practic o lecţie de civism prin practică pe perioada mai multor ani.

 

Este un proiect cu multe chichiţe şi extrem de mulţi beneficiari – nu doar localnici sau turişti. O altă categorie de beneficiari au fost chiar voluntarii noştri. Pentru că ei au învăţat să lucreze în echipă, cum să lucreze, ce să lucreze, ce înseamnă munca brută, cum să contruiască lucruri durabile, plus că-i învăţam în cât timp se degradează anumite lucruri. Ne duceam acolo cu maşini încărcate cu lemn brut şi lăsam în urmă mobilier nou – nouţ făcut de noi. Aveam scule, echipamente, vopsea, cuie, toate materialele necesare. Am făcut inclusiv pubele. Îmi amintesc că la prima deplasare am avut pubele obişnuite, pe care deşi le-am legat de copaci, cu lanţuri, în câteva săptămâni au dispărut. Şi atunci, am recurs la soluţia de a construi pubele din lemn.   

 

    

 

Scopul iniţial în afară de a igieniza zonele turistice de mare impact a fost şi de a oferi ceva în schimb. Ne-am oprit după cinci ani, din păcate. Că te duci şi igienizezi o zonă nu înseamnă mare lucru, pentru că nu faci decât să înlături nişte efecte, ca să rezolvi problema trebuie să vezi legătura cauză – efect: de ce este mizerie. Faptul că te duci şi faci curăţenie cu zeci, sute de elevi, nu rezolvă decât o problemă de moment. Atunci când am scris proiectul şi m-am gândit la ce a anume trebuie oferit – amenajarea ulterioră a reprezentat o soluţie.

 

Practic, ne-am propus să oferim oamenilor nu doar zone curate, ci şi un loc amenajat în care să poată campa şi servi masa într-un mod liniştit şi civilizat. Aşa că am făcut şi instalat bănci, mese şi tomberoane pentru gunoaie, am încheiat chiar şi parteneriate cu diversele primării în raza cărora s-au desfăşurat acţiunile”, îşi aminteşte preşedintele FJT.

 

La intrarea în  zonele ecologizate au fost amplasate inclusiv afişaje cu însemnele campaniei şi instituţiile implicate în acest proiect, prin care se transmiteau mesaje educative, dar şi harta turistică a zonei.

 

Zonele au fost identificate cu ajutorul Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Vâlcea, care a fost parteneri în acest proiect. Nu doar vâlcenii, ci toţi cei care ne-au tranzitat judeţul au putut beneficia de acest proiect. 

 

„Ne-am dorit nu doar să înfrumuseţăm anumite locuri, ci şi să-i învăţăm pe oameni să le păstreze, pentru a preveni degradarea echilibrului ecologic care este şi aşa din ce în ce mai fragil.

 

350  de voluntari ne-au ajutat să amenajăm zone din: Călimăneşti, Câineni, Obârşia Lotrului, Bărbăteşti şi Olăneşti. Personal, chiar dacă acum la ani distanţă, pare să fi fost o muncă în zadar, fiindcă rezultatele nu mai sunt vizibile ca la început, conştientizez că este una din acele acţiuni care trebuie repetată până când este apreciată şi tratată ca atare. Motiv pentru care mi-aş dori să reluăm această mare campanie. 

 

Este drept, problema a apărut după finalizarea proiectului. Unele primării s-au implicat alături de noi, dar totul s-a terminat în momentul în care noi am plecat. La final, am predat toate obiectele de inventar, ca mai apoi să avem surpriza că nici măcar gunoiul nu-l mai ridicau. Adică le făcuserăm degeaba. Acum, uitându-ne în urmă, realizăm că am învăţat ceva din această lecţie şi că putem să reluăm proiectul şi să-i rezolvăm şi punctele slabe. 
   

 

Îmi doresc să reiau acest proiect pentru că a fost o chestie deosebită. Este clar că pe lângă cursurile pe care le făceam voluntarilor şi administraţiile locale care gestionau proiectul de după acţiune, aveau nevoie să fie cursate în domeniul legislaţiei şi atribuţiilor ce le reveneau. Iar filmul s-a rupt în momentul în care am aflat că o parte dintre primării s-au gândit să pună taxe pe urma muncii noastre voluntare. Partea de voluntariat cu partea economică sunt incompatibile”, îşi mai aminteşte preşedintele FJT care recunoaşte că a fost unul dintre cele mai mari proiecte derulate şi ca muncă şi ca implicare. 

 

„Ne apucam cu patru luni înainte de acţiune. Deci a fost multă muncă în spate. Ne-am asumat un judeţ întreg, de aceea am şi rezistat atâta timp” în „lupta cu morile de vânt”, mai spune Udrescu, dezamăgit mai mult de reacţia localnicilor care nu au ştiut să aprecieze ajutorul primit. „La scurt timp, la Călimăneşti, au tăiat mesele cu bomfaierul. În unele zone s-au păstrat, în altele a trebuit să le refacem. La Olăneşti şi la Bărbăteşti, zone mai pitoreşti, am avut surpriza plăcută, să mergem la iarbă verde şi să nu avem unde să stăm, în locaţiile pe care noi le construisem. Ceea ce înseamnă şi că au fost apreciate cum se cuvine”, recunoaşte şeful de la FJT. 

    

Un alt proiect care se bucură de un succes nesperat este „Cupa tineretului la Skandemberg”, care se află la a VI-a ediţie. „A fost gândit de fundaţia noastră alături de Consiliul Judeţean al Elevilor Vâlcea, pentru a promova valorile sportive şi educative în şcoli, a combate violenţa şi abandonul şcolar, dar şi consumul de tutun, alcool şi droguri in rândul tinerilor. Este un program care a avut şi are un real succes în rândul tinerilor, unii dintre câştigători concursului judeţean ajungând, la categoria lor de vârstă, campioni naţionali.

 

Anual se înscriu peste 100 de participanţi din toate liceele Vâlcii, atât băieţi cât şi fete, iar numărul creşte de la an la an”, mai spune Ovidiu Udrescu.

 

O altă activitate care a urmărit combaterea violenţei din şcolile vâlcene şi a infracţionalităţii în rândul minorilor, fiind primul de acest gen implementat în ţară este programul educativ „Stop violenţei”. „Eu aşa cred că este primul, cel puţin la acest nivel, judeţean. În momentul în care noi am depus scrisoarea de intenţie la Inspectoratul de Poliţie, You tube-ul se transformase de puţin timp într-un canal de comunicare a informaţiilor în masă. Tocmai atunci se postase o păruială între două fete, ceea ce pentru vremea respectivă era ieşit din comun, nu pentru că nu s-ar fi întâmplat şi înainte, dar apăruse un nou canal de transmitere a acestor informaţii necenzurate, în timp real”, mai aflăm de la FJT.

 

Proiectul s-a desfăşurat pe o perioadă de patru ani de zile, în toate liceele din Vâlcea, fiind susţinut şi de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vâlcea, prin seminarii la care au participat ofiţeri de poliţie şi în cadrul cărora s-au împărţit materiale preventiv-educative.

 

A fost un proiect în care s-a mers pe ideea dialogului interactiv în care elevii să-şi expună părerea cu privire la violenţă, fiind iniţiate posibile situaţii care pot genera reacţii violente şi identificate cu ajutorul participanţilor metode de aplanare a conflictelor. Iniţiatorii apreciază că peste 2000 de elevi din toate liceele vâlcene au fost încurajaţi, prin zecile de întâlniri organizate, să dezvolte diverse programe de ocupare a timpului liber şi să nu abandoneze şcoala.

 

 

„Ideea era să facem educaţie, dar şi prevenire, ca să nu aşteptăm să se întâmple inevitabilul, să facem ceva. Când noi am început proiectul nu existau alte campanii anti-violenţă. Am simţit însă fenomenul în stare incipientă. Societatea era într-o continuă mişcare, iar între timp lucrurile s-au schimbat radical. Au fost licee unde a trebuit să ne întoarcem de mai multe ori. Şi nu pentru că noi doream, ci pentru că eram chemaţi. Proiectul a îmbrăcat multe forme. A fost o perioadă în care mulţi elevi au murit în accidente de circulaţie, liceeni proaspăt deţinători de permis de conducere. Şi am atins şi această problemă. Eram apropiaţi de vârstă, foloseam acelaşi limbaj, cursurile se ţineau în lipsa profesorilor şi asta a ajutat foarte multă lume – am ajutat şi Poliţia şi pe ei ca elevi. Pe mulţi i-am putut ajuta şi după ce am plecat din licee, copiii ne sunau chiar şi pentru probleme de violenţă domestică. Din punct de vedere al implicării, acesta a fost de fapt cel mai mare proiect al nostru, care a reprezentat un consum nervos enorm, plus timpul alocat. Dar colaborarea cu Poliţia şi Inspectoratul Şcolar au fost extraordinare. S-au dat multe materiale, s-au completat chestionare, am făcut ore de legislaţie, fiindcă elevii nu înţelegeau exact fenomenul şi care sunt consecinţele”, ne-a mai spus Udrescu de la care am aflat şi că în acest moment are în derulare un alt proiect de amploare care vizează strângerea şi donarea de carte pentru Basarabia, în anul centenarului..  

 

 
Citeste si:Tânăr găsit mort pe o stradă din Piteşti. „Mai mulţi martori ne-au declarat că a fost aruncat dintr-o maşină“FOTO Reportaj elogios despre Cluj-Napoca publicat în celebra publicaţie Vogue: „Oraşul nu mai are nevoie de Dracula“Viaţa unei tinere din România aflată în scaunul cu rotile: „De două ori am fost lovită de maşini“

Sursa: Adevarul.ro

Pin It

Comments are closed.